Ștefan Ioan Diaconu

De multe ori am ocolit acest subiect dintr-o oarecare frică de a nu „sminti” elementele din natură. Această conceptie o aveam prin anul 2019. După o vizită la Muzeul de Artă Folkwang din Essen, Germania urmărind cu tact vizual detaliile din lucrările marilor maestri de la realism până spre modernism, parcă mi-am deblocat acel trac despre peisaj, însă a fost ceva temporar. Revenit în țară după mica mea sedere am observat că blocajul imaginativ există. Am început să îmi pun întrebări: „Oare ce subiecte vor fi plăcute publicului?”; „Așa au fost și marii maeștri cu tracul acesta?”; „Îmi vor fi cumpărate peisajele?;” Dacă pun prea mult verde?”; Ce mă fac dacă nu îmi ies norii?”. Ei bine acestea sunt doar câteva dintre întrebările ce mi le adresam în gând, evident undeva la mijloc, între subiectul acesta și „frica de a sminti natura” exista dorința de a reprezenta, compune și elabora subiectul. Toate aceste frământări lăuntrice m-au convins într-un final să pornesc spre acest drum! Dar cum? Aveam un set de fotografii salvate pe telefonul mobil cu diverse peisaje, salvate de pe diferite pagini de pe Facebook, evident deja devenise o obsesie comportamentală, salvarea de pe respectiva rețea de socializare a imaginilor. Dar eu nu realizam un lucru, că defapt îmi făceam o documentare, asupra subiectului, iar după stocarea unui număr de imagini, mergeam la întreg dosarul foto și vizualizam fiecare imagine salvată. Toată această colectare de date despre frumusețile naturii a durat șase luni, fără să conștientizez că defapt schimbarea avea să aibă loc brusc, să fiu eliberat de toate gândurile negative despre „smintirea naturii”. Da și s-a întâmplat! Într-o zi din anul 2020 am făcut un backup rapid a fisierelor din calculator, și stiți foarte bine că un backup se face doar după verificarea folderelor și fișierelor. Ei bine am dat de un folder în care erau șapte imagini, evident șapte picturi murale realizate de mine în anul 2018 într-un spațiu privat. Erau peisaje! Am mers în atelierul meu și am început să pictez!

Toate aceste crispări și blocaje senzoriale sunt lucruri firești pentru un artist plastic, fie el profesionist sau amator și fac parte din rutina lui zilnică, uneori îl doboară, alteori îl întăresc. Sunt înâmplări adevărate, trăite, simțite, dar cel mai important lucru este acela că există o cale de eliberare și anume lupta cu subiectul pe tărâmul șevaletului, printre miros aspru de ulei de in și alte gazoase asemenea unui pictor! Da voi continua să „smintesc natura”! Sper într-o bună zi să mă înțeleagă, să mă ierte și să accepte! E vorba despre natură și atât, nu natura moartă, natura ce se trezeste primăvara după amorțeala iernii.

Cam asta o să fac tot anul! Mai jos sunt primele peisaje din anul 2021!

Urmăriți evoluția! Stați pe aproape! CONTACTEAZĂ-MĂ!!!